Psihoterapia pozitivă

Psihoterapia pozitivă (PPT) este o metodă psihoterapeutică umanistă, transculturală, psihodinamică. Este o formă de psihoterapie integrativă care include elemente umaniste, psihodinamice, cognitiv comportamentale, sistemice, astfel adaptând procesul terapeutic fiecărei persoane în parte.

Fondatorul psihoterapiei pozitive este Prof. Dr. Nossrat Peseschkian (1933-2010) și a dezvoltat-o începând cu anul 1968, în Germania. Astăzi metoda este deja răspândită în mai mult de 65 de țări, fiind recunoscută de Consiliul Mondial de Psihoterapie, cât și de Asociația Europeană de Psihoterapie. Sediul principal se află în Wiesbaden, Germania : https://www.wiap .

Psihoterapia pozitivă se adresează oamenilor din toate zonele, categoriile sociale, fiind capabilă să prelucreze eficient problemele transculturale, ceea ce în contextul imigrării și implicit a mixării culturale actuale, vine în întâmpinare ca o metodă foarte bine adaptată, deosebit de eficientă ca terapie.

Fără a cădea în prejudecată, steriotipizare, în procesul transcultural, întâlnim norme, valori, pattern-uri de comportament, interese, tributare unei anumite culturi. Apar două întrebări de bază:

Prin ce se diferențiază oamenii?

Ce au în comun?

Psihoterapia pozitivă, răspunde la aceste întrebări, găsind în fiecare individ capacitățile sale de bază, precum și cele dobândite în contextul relațiilor, familiale ori sociale.

” La fel cum grăuntele de sămânță posedă o sumedenie de capacități, care se dezvoltă în contact cu mediul, de exemplu cu solul, cu ploaia, cu grădinarul, așa își dezvoltă și omul capacitățile în strânsă legătură cu mediul său înconjurător”

Nossrat Peseschkian

Positum, se traduce prin faptic, dat, astfel omul este privit într-un mod realist, cu vulnerabilități și resurse, cu trăsături pozitive și negative, luând în considerare toate aspectele ființei: mentale, emoționale, comportamentale, spirituale. Conceptul de „pozitiv” se referă și la capacitățile, resursele, aflate în fiecare individ, inclusiv a capacității sale de auto-ajutorare. În fiecare om se găsesc atât predispoziția către boală, cât și cea către sănătate, însă mecanismul prin care este potențată una sau alta, rămâne de multe ori ascuns. Conflictele interioare au rădăcinile înfipte adânc, dar pacientul este ajutat să-și găsească acele capacități, trăsături ce pot fi utilizate pentru vindecare, schimbare pozitivă.

” Dacă vrei să ai ceva ce nu ai mai avut niciodată, trebuie să faci ceva ce n-ai făcut niciodată”

Thomas Jefferson

Voi enumera trei dintre principiile de bază din psihoterapia pozitivă:

1. Principiul speranței

Pacientul/ clientul este asistat pentru a descoperi, înțelege conotația pozitivă a simptomului ( pozitumul).

Exemple:

Bulimia: abilitatea de a obține ceva bucurie, aici și acum, chiar în acest moment, abilitatea de a se calma temporar.

Alcoolism: a face situațiile insuportabile, suportabile temporar.

Schizofrenia: abilitatea de a trăi în două lumi diferite sau de a trăi într-o lume a fanteziei.

2. Principiul echilibrului (balanței)

Modelul balanței presupune abordarea problemelor în patru arii ale vieții și anume:

– corp/ simțuri,

– achiziții/ muncă,

– contact/ relații,

– sens/ viitor.

3. Principiul auto-ajutorării

Demersul terapeutic cuprinde două proceduri, psihoterapia și self-help-ul, astfel pacientul/ clientul se educă pe sine, fiind capabil ulterior să ducă schimbările mai departe, în nișa din care vine.

„Dacă îi dai cuiva un pește,

Se hrănește o singură dată.

Dacă însă îl înveți să pescuiască,

Se va putea hrăni mereu. „

Proverb oriental

În cadrul psihoterapiei pozitive sunt cinci etape, pași, și anume:

1. Observare/ Distanțare

2. Inventariere

3. Încurajare situațională

4. Verbalizare

5. Lărgirea scopurilor

O altă caracteristică, este utilizarea poveștilor, anecdotelor, parabolelor, ca instrumente în psihoterapia pozitivă. Această alegere este susținută de multitudinea de funcții pe care acestea le îndeplinesc: de oglindire, de model, de mediator, transmițători transculturali, ca ajutor în regresie, schimbarea perspectivei etc.

Ca și psihoterapeut acreditat în psihoterapie pozitivă, am dorit să prezint succint, câteva dintre caracteristicile acestei forme de terapie.

Psihoterapeut Leontina Retegan

Bibliografie:
Peseschkian, Nossrat: Povești orientale ca instrumente de psihoterapie, Cluj-Napoca , Editura U.T.Press, 2005,

Peseschkian, Nossrat: Psihoterapie pozitivă, București, Editura Trei, 2007, Peseschkian, Nossrat: Psihoterapia vieții cotidiene, București, Editura Trei, 2009.

Lasă un răspuns