Anxietate-durata terapiei-câteva repere

Anxietatea și frica

Frica face parte din natura noastră emoțională și apare ca o reacție sănătoasă adaptativă, declanșată de perceperea unei amenințări sau a unui pericol față de siguranța și securitatea fizică a unei persoane. Pe de altă parte, anxietatea a fost definită drept o emoție orientată către viitor, cu o comutare rapidă a atenției spre evenimente potențial periculoase sau spre propria reacție afectivă la aceste evenimente. Întrebările predominante sunt cele de tipul: “Ce s-ar întâmpla dacă?”

Clark și Beck (1985) propun câteva criterii pentru a identifica stările anormale de frică și anxietate:

 1. Cogniție disfuncțională

 Frică și anxietate anormale ce provin din presupuneri false, ce implică o estimare eronată a pericolului pentru situația dată.

 2. Funcționare deteriorată

 Anxietatea clinică interferează direct cu coping-ul adaptativ și eficient în fața unei amenințări percepute la nivel general cu funcționarea socială și ocupațională a unei persoane

 3. Persistența

 Anxietatea durează mult mai mult de cât e estimat în condiții normale, uneori ea poate fi prezentă zi de zi, timp de mulți ani.

 4. Alarme false

Apare frica sau panica puternică în absența oricărui stimul pentru amenințare fatală, învățat sau neînvățat. Un atac de panică spontan sau care nu a fost precedat de vreun indiciu, este un foarte bun exemplu de alarmă falsă.

 5. Hipersensibilitate la stimuli

Frica e provocată de o gamă foarte largă de stimuil de o intensitate relativ redusă pe care un individ care nu se teme le-ar percepe ca situații inofensive.

Managementul pacienților cu simptome de anxietate urmează, în general,  cinci pași principali:

 Screening  pentru anxietate și simptome conexe

 Efectuarea diagnosticului diferențial (severitatea, afectarea și comorbiditatea)

 Identificarea anxietății specifice și/sau a tulburarilor conexe

 Tratament psihologic și / sau farmacologic

 Efectuarea monitorizării  (follow-up).

Cât durează tratamentul?

Anxietatea și tulburările conexe sunt adesea cronice, iar o abordare sistematică a tratamentului ar trebui să includă educația pacientului, evaluarea comorbidităților și intervenții farmacologice și psihologice bazate pe dovezi, cu monitorizare și durată adecvată.

Pentru un pacient care urmează psihoterapia, programul de tratament este structurat în jurul contactului săptămânal cu un psihoterapeut, timp de aproximativ 12-20 de săptămâni, deși protocoale mai scurte și programe de intervenție minimale, s-au dovedit în anumite situații eficiente.

O întâlnire, patru săptămâni mai târziu și apoi la două-trei luni este de obicei suficientă pentru follow-up. Tratamentul farmacologic este adesea asociat cu o întârziere de aproximativ două până la opt săptămâni, pentru debutul ameliorării simptomelor, cu răspuns complet până la 12 săptămâni sau mai mult. Terapia medicamentoasă pe termen lung, a fost asociată cu îmbunătățirea simptomatică continuă și prevenirea recidivei, însă trebuie continuată cel puțin 12-24 de luni pentru majoritatea pacienților, conform prescripției medicului psihiatru.

Feeling Better versus Getting Better

Terapia trebuie să caute să reducă simptomele și stresul. Optimă este  remiterea completă a simptomelor și revenirea la un nivel premorbid de funcționare, când aceasta a fost adecvată. Un răspuns la terapie, este adesea definit ca o reducere procentuală a simptomelor.

Să te simți mai bine este o mare realizare. Cu toate acestea, există o diferență critică între a te simți mai bine și a fi mai bine. Să te simți mai bine, înseamnă că simptomele de anxietate  s-au redus considerabil sau au dispărut și te simți din nou fericit și încrezător. 

A fi mai bine, înseamnă și că ai instrumentele de care ai nevoie pentru a face față problemelor legate de anxietate.

Anxietatea și tulburările conexe sunt foarte frecvente în practica clinică și sunt frecvent comorbide cu alte afecțiuni psihiatrice și medicale. Pacienții cu tulburări de anxietate au o prevalență mai mare a  hipertensiunii arteriale și  a altor afecțiuni cardiovasculare, boli gastro-intestinale, artrită, boală tiroidiană, boli respiratorii, migrenă și afecțiuni alergice în comparație cu cei fără tulburări de anxietate. Din păcate, tulburările de anxietate sunt subdiagnosticate și subtratate, deși  afectează semnificativ  pacienții și membri familiei lor. Sunt asociate cu afectare funcțională substanțială, deteriorarea calității vieții, care crește pe măsură ce crește severitatea anxietății sau numărul tulburărilor  comorbide. Anxietatea are un impact economic considerabil și asupra societății, fiind asociată cu utilizarea mai mare a serviciilor de îngrijire a sănătății și cu scăderea productivității muncii.

Majoritatea pacienților prezintă progrese semnificative după câteva săptămâni de psihoterapie. Pot apărea recidive, însă pot fi tratate eficient, la fel ca episodul inițial.