Cum pot partenerii gestiona stresul datorat conflictului dintre nevoile cuplului și muncă?

psihoterapie cuplu

   Cei mai frecvenți factori de stres care conduc la apariția conflictului muncă-familie sunt epuizarea, nemulțumirea, stresul la locul de muncă, programul prelungit și conflictul de roluri (Kossek și Ozeki, 1998; Spector și colab., 2004; Bakker și colab., 2005; Ford și colab., 2007). Conflictele legate de muncă afectează relația de cuplu, atunci când cerințele legate de  muncă sunt incompatibile cu viața de cuplu, lăsându-vă senzația că ar fi imposibil să faceți față ambelor roluri. Nu trebuie neapărat să fii părinte pentru a avea această problemă. Se poate întâmpla oricui să simtă că nu mai face față, că nu știe cum să gestioneze stresul generat de oricare dintre roluri. Cum pot partenerii diminua stresul datorat conflictului dintre nevoile  cuplului și muncă?

1.Separați rolul de partener de cel de angajat.

Stresul în gestionarea rolurilor multiple se manifestă ca și conflict muncă-familie/cuplu atunci când cerințele dintr-un domeniu împiedică împlinirea așteptărilor celuilalt, provocând astfel tensiune, privând individul de energie valoroasă și obligându-l să investească mai multe resurse psihologice și fiziologice în domeniul problematic. De fiecare dată când există mai multe conflicte într-un domeniu, sunt disponibile mai puține resurse pentru a îndeplini rolul în altul. În procesul de jonglare între muncă și familie/cuplu, resursele sunt pierdute, declanșând astfel o stare negativă ce duce la conflict.

Închizi laptopul, schimbi hainele, pui deoparte lucrurile legate de muncă, sunt doar exemple de acțiuni ce pot simboliza că ai trasat o graniță, marcând trecerea în altă arie a vieții. Dar a ieși din rolul de angajat presupune a schimba și registrul mental, nu doar cel fizic, a fi prezent, implicat, în relație. E vorba de deschidere spre celălalt, conexiune, comunicare autentică (a-l vedea, auzi, simții pe celălalt și nevoile lui, a ieși din propriul film, din proiecțiile personale, a te acorda cu partenerul, a găsi un limbaj comun).

2. Subliniați aspectele pozitive

      Bunătatea, respectul și generozitatea pregătesc calea pentru autenticitate, conexiune, comunicare și rezolvarea productivă a problemelor. O relație armonioasă necesită un profund respect pentru diferențele dintre parteneri. Uneori pare mai dificil a rămâne conectat emoțional la un partener care gândește și simte diferit, decât să îl convingeți că e necesar să se schimbe, e ”defect și trebuie reparat” cumva. Dacă îl plăceți cu adevărat, care sunt acele aspecte apreciate pe care i le puteți transmite? Când doi oameni sunt în conflict, uneori, spun și fac tot felul de lucruri iraționale, proiectează, neagă și aruncă acuze și cu greu mai pot să găsească ceva bun de spus despre celălalt. Toată această dramă nu prea ajută la rezolvarea problemelor. Cred că până la urmă tot resursele pozitive ale fiecăruia din cuplu vor contribui la a construi soluția. Oare nu acelea trebuie găsite și folosite, mai degrabă decât a fi focusați pe cine e de vină, care, cât greșește, cine l-a rănit mai mult pe celălalt, cât cântărește iubirea fiecăruia?

Un citat zice că ” Prinzi mai multe muște cu o picătură de miere decât cu un butoi de oțet.” 

3. Stabiliți prioritățile urmărind standarde realiste

” A scrie cu liniuță și pune pe masă” ce vrea fiecare, nu e un efort prea mare. Astfel, mai pot oamenii să respire și să se relaxeze când scot din capul lor problemele și le așează pe foaie.  Dacă vine vorba de a face față stresului, există două strategii principale pe care le putem folosi: abordarea axată pe emoții și gestionarea problemelor. Prima ar presupune identificarea nevoilor emoționale și managementul lor. O parte sunt atât de cuprinși de furie, frustrare, epuizare, … din cauza muncii sau a relației tensionate, că le vine greu, nu mai au resurse,  să  găsească soluții. Totuși răspunsurile la câteva întrebări pot ajuta.  Ce este urgent? Ce este important în acel moment? Ce poate fi soluționat chiar atunci, pentru ce aveți cu adevărat resurse?

4. Fiți pregătit să faceți compromisuri.

Este un act de maturitate  a recunoaște că diferențele nu înseamnă că o persoană are dreptate iar celaltă  greșește. Cu toții privim realitatea prin diferite filtre, în funcție de educația noastră, cultura, genul, structura genetică și istoria familiei de origine. Există atât de multe puncte de vedere asupra „adevărului”, câți  oameni care le susțin. Dincolo de ”dreptatea” fiecăruia, poate că e mai importantă starea de bine a cuplului și pentru asta acceptăm că putem renunța, ceda, în favoarea unei soluții de compromis.

5. Mențineți un echilibru între responsabilități și recreere.    

Organizați sarcinile domestice ale fiecăruia încercând să mențineți un echilibru între responsabilități și recreere. Un cuplu, în care cel puțin un membru e obosit, epuizat, nu poate funcționa la capacitate optimă, nici găsi soluții la probleme. Așadar, înainte de orice, e nevoie de timp pentru odihnă, relaxare, încărcarea bateriilor cu ce are nevoie fiecare.

       Persoanele împlinite în plan personal și profesional prezintă resurse psihologice mai bune, sunt mai optimiste mai rezistente și au o capacitate mai mare de a face față problemelor. Nivelurile ridicate de bunăstare psihologică sunt puternic asociate cu numeroase aspecte pozitive în ceea ce privește viața personală și cariera profesională (Lyubomorsky și colab., 2005). Pentru a înțelege pe deplin acest concept (de bunăstare psihologică), acesta trebuie abordat holistic și nu doar contextual. Deși nu este un fenomen pur dependent de context, acesta poate fi influențat de evenimente din mediu de viață, organizaționale și sociale, familiare și, astfel, poate fi supus intervențiilor terapeutice.

Bibliografie:

Bakker, A. B. (2009). “Building engagement in the workplace,” in The Peak Performing Organization, eds C. Cooper, and R. Burke, (Oxford: Routledge).

Bakker, A. B., and Demerouti, E. (2007). The job demands-resources model: state of the art. J. Manag. Psychol. 22, 309–328.

Lyubomorsky, S., King, J., and Diener, E. (2005). The benefits of frequent positive affect: does happiness lead to success? Psychol. Bull. 131, 803–855