Ambivalența relațională

Ambivalența relațională se definește prin gânduri și sentimente contradictorii de iubire și ură, atracție și dezgust, exaltare și frică, față de o persoană. Aceasta este o parte integrantă a condiției umane, dar care ne poate speria, astfel încât ajungem să preferăm iluzia iubirii perfecte în fața multitudinii realității sale.

Posibile cauze ale ambivalenței relaționale:

  • Diferențe în valori și credințe.
    • Unele diferențe pot fi rezolvate prin compromis dar nu este cazul în toate relațiile. Anumite diferențe pot duce la ambivalență pentru că unul dintre parteneri se luptă să-l convingă pe celălalt să adopte o anumită valoare sau credință.
  • A fi speriat de consecințe
    • Frica partenerului de a-și exprima îngrijorările pentru că acestea pot duce la argumente sau conflicte este normală dar, dacă este constantă și duce la o lipsă de comunicare chiar dacă partenerii sunt nefericiți este vorba de un atașament ambivalent.

Posibile semne ale unei relații ambivalente:

  • partenerii nu investesc foarte mult în relație;
  • implicarea preponderentă în discuții superficiale;
  • aprecierea timpului petrecut singur în detrmentul activităților cu partenerul;
  • a fi nesigur și lipicios;
  • resimțirea de sentimente puternice pozitive și negative în intervale scurte de timp;
  • evitarea cererii și oferirii de ajutor.

Metode de clarificare a ambivalenței:

  • evaluarea climatului relației;
  • centrarea pe valoriile personale;
  • focusarea pe cum ne vedem în viitor;
  • atenție față de momentele/semnalele de alarmă;
  • cererea unei opinii obiective de la o persoană de încredere;
  • analizarea aspectelor pozitive și negative;
  • schimbarea perspectivei.

Studiile au arătat că în relațiile pe termen lung, în care angajamentul este mare, ambivalența este de fapt necesară pentru schimbare – acest lucru oferă cuplului șansa de a se îmbunătăți și de a evita resentimentele. De fapt, s-ar putea chiar argumenta că, dacă unul dintre cei doi nu are motivație sau are o atitudine nepăsătoare față de rezolvarea problemelor, atunci aceasta însuși devine un răspuns.

Bibliografie

Gratch, A. (2005) Dacă dragostea ar putea gândi. Cum să-ți folosești mintea pentru a-ți ghida inima. București: Editura Trei.