Iubirea și formele sale

Iubirea este un sentiment profund, complex și universal, care poate lua mai multe forme, de la afecțiunea față de familie sau prieteni, până la pasiunea romantică sau dragostea pentru umanitate și natură.

În esență, iubirea presupune  o conexiune emoțională, spirituală și, uneori, fizică între ființe, caracterizată prin empatie, dăruire, respect, înțelegere și dorința de a-l vedea pe celălalt fericit.

Formele iubirii pot include:

Iubirea romantică: sentimente intense de atracție și afecțiune față de o altă persoană.

Iubirea familială: dragostea față de părinți, copii sau frați, bazată pe legături de sânge și sprijin reciproc.

Iubirea platonică: o relație profundă bazată pe prietenie și respect, fără componentă romantică sau sexuală.

Iubirea altruistă: o formă necondiționată de afecțiune, în care cineva pune binele altora mai presus de propriile interese.

Numeroase cercetări științifice  explorează formele iubirii, încercând să înțeleagă natura, tipologia și dinamica acestui sentiment profund. Psihologii, sociologii și neurologii au dezvoltat diverse teorii și modele care explică iubirea din perspective biologice, psihologice și sociale.

Triunghiul iubirii – Teoria lui Robert Sternberg (1986)

Sternberg a propus un model tridimensional al iubirii, identificând trei componente majore:

1. Intimitatea: apropierea emoțională, susținerea și conexiunea dintre parteneri.

2. Pasiunea: Atracția fizică și dorința sexuală intensă.

3. Angajamentul: Decizia de a rămâne alături de partener pe termen lung.


Aceste componente se pot combina diferit, generând opt tipuri de iubire:

Iubirea ideală (intimitate + pasiune + angajament).

Iubirea pasională (doar pasiune).

Iubirea companionială (intimitate + angajament), etc.

Teoria atașamentului – John Bowlby și Mary Ainsworth (1958)

Această teorie sugerează că relațiile noastre romantice sunt influențate de stilul de atașament dezvoltat în copilărie:

1. Atașament securizant: persoanele sunt capabile să formeze relații stabile și sănătoase.

2. Atașament evitant: tendința de a evita intimitatea și dependența emoțională.

3. Atașament anxios: nevoia constantă de reasigurare și frica de respingere.

Studiile arată că stilurile de atașament influențează atât tipul de iubire, cât și satisfacția în relații.

Tipurile de iubire – John Alan Lee (1973)

Lee a propus șase stiluri de iubire (reprezentate grafic ca „roata iubirii”), fiecare reprezentând o formă distinctă de a iubi:

1. Eros: iubire pasională, bazată pe atracția fizică.

2. Ludus: iubire jucăușă, neangajată, deseori văzută ca un „joc”.

3. Storge: iubire prietenească, bazată pe intimitate și afecțiune graduală.

4. Pragma: iubire practică, rațională, bazată pe compatibilitate.

5. Mania: iubire obsesivă, intensă și uneori toxică.

6. Agape: iubire altruistă, necondiționată.


Neuroștiința iubirii – Helen Fisher (2004)

Helen Fisher a studiat iubirea din perspectivă biologică, identificând:

1. Pofta: controlată de hormoni precum testosteronul și estrogenul, stimulează dorința sexuală.

2. Atracția: asociată cu creșterea dopaminei și norepinefrinei, creând sentimentul de euforie.

3. Atașamentul: controlat de oxitocină și vasopresină, contribuie la construirea unei legături emoționale pe termen lung.


Studii imagistice (RMN) au arătat că zonele creierului asociate cu recompensa și motivația devin foarte active atunci când oamenii se gândesc la persoana iubită.


5. Iubirea romantică vs. iubirea companionială – Elaine Hatfield (1988)

Hatfield a diferențiat două tipuri principale de iubire:

1. Iubirea romantică: intensă, pasională, adesea dominată de dorință și idealizare. Este asociată cu atracția inițială dintre parteneri.

2. Iubirea companionială: dezvoltă o legătură emoțională profundă, bazată pe prietenie, încredere și respect. Aceasta caracterizează relațiile de lungă durată.

Putem sa încercăm să cunoaștem limbajele de iubire ale celor apropiați.

https://eqpsiholog.ro/2018/08/20/limbajele-iubirii-in-relatiile-tale/

Văzând aceste perspective, am putea să fim mai  curioși să cunoaștem cum înțeleg ceilalți iubirea (un partener, copil, frate, părinte, etc).

Psiholog psihoterapeut Leontina Retegan

Bibliografie:

1. Sternberg, Robert J. (1986). A Triangular Theory of Love. Psychological Review, 93(2), 119–135.

2. Lee, John Alan. (1973). The Colors of Love: An Exploration of the Ways of Loving. New Press.

3. Fisher, Helen. (2004). Why We Love: The Nature and Chemistry of Romantic Love. Henry Holt and Company.

4. Hatfield, Elaine, & Rapson, Richard. (1988). Passionate Love and Sexual Desire. In Journal of Personality and Social Psychology.

5. Bowlby, John. (1982). Attachment and Loss: Volume 1. Attachment. Basic Books.