Idealul de feminitate a fost un subiect central în studiile de psihologie socială și culturală, iar mai multe teorii au încercat să explice cum acesta se formează și cum influențează femeile în societate. Iată câteva teorii notabile referitoare la acest concept:
1. Teoria rolurilor de gen (Eagly)
Teoria rolurilor de gen propusă de Alice Eagly sugerează că idealul de feminitate este rezultatul așteptărilor sociale și culturale referitoare la comportamentele și trăsăturile „corecte” pentru femei. Conform acestei teorii, societatea a stabilit roluri specifice pe care femeile trebuie să le joace, iar aceste roluri sunt modelate și întărite de norme culturale și mediatice.
Idealul de feminitate include trăsături precum submisivitatea, empatia, sensibilitatea și frumusețea fizică, care sunt promovate ca fiind trăsături de „femeie adevărată” sau „femeie ideală”.
2. Teoria feminismului radical (Friedan, Beauvoir)
Teoreticienele feministe, precum Betty Friedan și Simone de Beauvoir, argumentează că idealul de feminitate este o construcție socială care menține femeile în poziții subordonate față de bărbați. De Beauvoir afirmă că „Femeia nu se naște femeie, ci devine femeie” și subliniază că rolurile de gen sunt învățate și impuse de societate.
Această teorie subliniază cum idealul de feminitate a fost folosit pentru a restricționa femeile la roluri domestice și a le împiedica să își realizeze potențialul profesional și personal. Idealul promovează o imagine a femeii ca fiind dependentă, pasivă și orientată către îngrijirea familiei și a aspectului fizic.
3. Teoria construcționismului social (Berger și Luckmann)
Teoria construcționismului social, formulată de Peter Berger și Thomas Luckmann, sugerează că realitatea socială, inclusiv idealul de feminitate, este construită prin interacțiunile sociale și discursuri culturale. Idealul feminin nu este ceva „natural”, ci este impus prin normele și valorile promovate în cultură, familie și mass-media.
Această teorie arată cum feminitatea este un construct fluid, schimbător în funcție de epocă și cultură. Astfel, imaginea „ideală” a femeii poate varia, iar societățile moderne sunt capabile să redefinească aceste norme.
4. Teoria psihanalitică a dezvoltării identității de gen (Freud, Chodorow)
Freud și, mai târziu, teoreticienele psihanalitice feministe, precum Nancy Chodorow, au argumentat că idealul de feminitate este strâns legat de dezvoltarea identității de gen și de relațiile mamei cu fiica sa. Freud susținea că idealul feminin provine din procesul de identificare cu mama și din interiorizarea rolurilor de gen pe care mama le reprezenta.
Teoria sugerează că idealul de feminitate este internalizat în primele etape ale dezvoltării, iar femeile pot fi influențate de dorința de a se conforma unui model feminin idealizat, care include trăsături de empatie, îngrijire și supunere.
5. Teoria intersecționalității (Crenshaw)
Kimberlé Crenshaw a introdus teoria intersecționalității pentru a descrie cum diferite identități (etnie, clasă socială, religie, orientare sexuală) se intersectează și influențează modul în care femeile experimentează idealurile de feminitate. Conform acestei teorii, idealul de feminitate nu este același pentru toate femeile, ci depinde de contextul lor social și cultural.
Această teorie subliniază că idealul feminin este plural și diversificat, iar femeile care nu se conformează modelului dominant pot experimenta marginalizare sau exclusivitate.
6. Teoria media și standardele de frumusețe (Grabe, Ward, & Hyde)
Această teorie analizează impactul mass-media asupra formării idealului de feminitate, în special în ceea ce privește imaginea corporală. Studiile realizate de Grabe, Ward și Hyde au demonstrat că media creează și perpetuează standarde de frumusețe nerealiste, iar aceste standarde influențează negativ imaginea de sine a femeilor.
Media joacă un rol major în formarea unui ideal feminin care pune accent pe corpul subțire, tineresc și atractiv, ceea ce poate duce la probleme de sănătate mentală și fizică, cum ar fi tulburările alimentare sau depresia.
Aceste teorii sugerează că idealul de feminitate nu este un concept static sau natural, ci este construit și menținut prin norme culturale și sociale, având un impact semnificativ asupra identității de gen și asupra modului în care femeile se percep și sunt percepute de societate.
Frumusețea ca standard social
Frumusețea ca standard social este un concept studiat pe larg, fiind influențat de factori culturali, istorici și mediatici. Iată câteva teorii și perspective notabil:
1. Teoria gustului estetic a lui Francis Hutcheson
Francis Hutcheson, în lucrarea sa „Teoria gustului și a frumuseții”, susține că oamenii posedă un „simț intern” care le permite să perceapă și să aprecieze frumusețea. Acest simț nu este influențat de rațiune, ci este o capacitate naturală de a recunoaște armonia și proporția în obiecte. Astfel, frumusețea este percepută subiectiv, dar există criterii universale precum simetria și ordinea care o definesc.
2. Frumusețea ca idee platonică
În filosofia platonică, frumusețea este considerată o idee abstractă, o formă pură care transcende lumea materială. Obiectele frumoase din lumea sensibilă sunt doar reflexii imperfecte ale acestei forme ideale. Întâlnirea cu frumusețea sensibilă poate servi drept punte către înțelegerea frumuseții ideale, ghidând sufletul spre lumea inteligibilă.
3. Influența mass-media asupra standardelor de frumusețe
Studiile contemporane arată că mass-media și publicitatea stabilesc adesea standarde nerealiste de frumusețe, la care majoritatea oamenilor nu pot ajunge. Aceste standarde pot duce la scăderea stimei de sine și la nemulțumiri legate de propria imagine corporală. De exemplu, un sondaj global a relevat că 81% dintre femei consideră că media promovează standarde de frumusețe inaccesibile.
https://eqpsiholog.ro/2025/03/09/discrepanta-dintre-imaginea-ideala-a-eului-corporal-si-realitatea-perceputa/
4. Obiectificarea sinelui în contextul rețelelor sociale
Rețelele sociale au amplificat tendința de obiectificare a sinelui, unde indivizii își evaluează valoarea personală în funcție de aspectul fizic și de feedback-ul primit online. Această practică poate duce la probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia, și la o percepție distorsionată a propriei imagini corporale.
De-a lungul timpului, au existat multe femei considerate frumoase, deși nu se încadrau în standardele dominante de frumusețe ale epocii lor.
Aceste femei au sfidat normele prin carismă, atitudine, stil unic sau prin simpla lor prezență autentică.
Un exemplu celebru este Frida Kahlo, care nu s-a conformat idealului feminin promovat în vremea sa. Avea sprâncene groase, unite, și purta mustață fină, trăsături pe care nu le ascundea, ci le evidenția în autoportretele sale. Frida emana o frumusețe magnetică prin personalitatea sa puternică, arta sa și felul în care și-a asumat identitatea.
Un alt exemplu este Barbra Streisand, care nu avea trăsături considerate „clasice” – nasul său a fost adesea criticat, iar unii i-au sugerat să-l opereze. Totuși, ea și-a păstrat aspectul natural, iar expresivitatea și eleganța sa au transformat-o într-un simbol al frumuseții neconvenționale.
Tilda Swinton este un alt exemplu contemporan. Cu trăsături androgine și un stil atipic, ea nu se încadrează în tiparele tradiționale ale feminității, dar este admirată pentru estetica sa unică, atitudinea sa nonconformistă și prezența sa deosebită.
Mai aproape de standardele istorice, dar totuși neconvențională, a fost și Sofia Loren, care avea trăsături puternice și o siluetă mai voluptuoasă decât impunea moda vremii, dar a devenit un simbol al frumuseții datorită atitudinii sale și a încrederii în sine.
Toate aceste femei demonstrează că frumusețea nu este doar o chestiune de proporții perfecte, ci mai degrabă o combinație de autenticitate, stil, încredere și prezență.
În psihoterapie, se pune accent pe crearea unui spațiu sigur în care persoana să-și exploreze temerile și nesiguranțele legate de corp. Terapia ajută la identificarea și restructurarea gândurilor negative, iar tehnicile de conștientizare corporală, cum ar fi mindfulness-ul sau exercițiile de autocompasiune, pot îmbunătăți relația cu propriul corp. De asemenea, expunerea treptată la propria imagine, prin exerciții ghidate, ajută la reducerea anxietății și la dezvoltarea unei perspective mai realiste și mai blânde asupra propriului aspect.
Psihoterapeut Leontina Retegan
Tel 0723623618
Contact